Similar prin finalitatea si virulenta atacului antireligios este si un text indian extrem de semnificativ pentru indrazneala si puterea sa de convingere: ,,Nu exista cer, nu exista mantuire… glasuieste acest text. Jertfa prin foc, tripla infrangere a gandurilor, cuvintelor si actiunilor, acoperirea cu cenusa sunt fara sens si fara putere. Daca vita sacrificata ajunge in cer, de ce oare nu-si jertfeste preotul sacrificator pe tatal sau? Pe zei ii satura cu ofrande, dar noi, de la masa lor, nu primim niciodata nimic… Daca cel care a parasit trupul ar ajunge in alta lume, atunci pentru ce, de dragul rudelor sale nu s-ar reintoarce din cand in cand inapoi? Cei care au intocmit Vedele au fost doar niste panglicari, niste nemernici, niste fiinte obscure''.
Urmarind infruntarea intre gandire inaintata si religie pe meleagurile europene, observam cu usurinta in cultura vechilor greci si romani, ca si in Orient, un spirit de inaltatoare promovare a adevarului impotriva misticismului religios.
Formata intre secolele al VIII-lea si al VI-lea i.e.n., societatea sclavagista greaca, de la aparatia sa a produs veacuri de-a randul opere nepieritoare in filozofie si stiinta, arta si literatura. Promovat de patura negutatorilor si mestesugarilor, in genere de demos, largul curent de libera cugetare din Grecia antica a inscris in istoria sa nume si momente de prim ordin.
Un punct de vedere mai avansat l-ai formulat primii filozofi materialisti ai Greciei: Tales, Anaximandru si Anaximene care afirmau in mod clar ca zeii chiar daca exista, nu au avut si nu au nici o atributie in univers. Tales considera, de pilda, ca ,,apa e inceputul tuturor lucrurilor'', si nu zeii. In acelasi spirit, Heraclit din Efes, marele dialectician al antichitatii, spunea raspicat ca ,,lumea n-a faurit-o vreun zeu'', ci este natura materiala si se supune propriei sale necesitati. Iar Xenofan din Colofon, exprimandu-si indoiala sa in zei, scria:
,,maini de-ar avea si leii si boii si caii asemeni,
Slova sa scrie ca omul tot ce le trece prin minte,
Caii pe zei ca pe cai fara gres i-ar face, iar boii
Chip bouresc fauri-vor celor ce-s fara moarte;
Infatisare le da aidoma starii ce are''
Xenofan observase ca oamenii din diferite locuri isi inchipuiau zeii conform infatisarii lor. Acest fapt l-a determinat pe ganditor sa puna indoiala existentei unor fiinte supranaturale, intrucat acestea, daca ar vietui aeva, s-ar fi aratat oamenilor in acelasi fel. El se apropie de ideea ca zeii sunt creatii ale mintii umane. Progresul realizat in cunoasterea naturii a adus la promovarea in forme mai clare si mai profunde a acelor elemente de gandire libera care aparusera in germene cu secole in urma.
Anaxagora considera ca Soarele si luna nu sunt zei, ci astri, iar animalele si oamenii nu au fost creati de vreo divinitate ci ,,s-au nascut din umezeala''.Iar Democrit din Abdera, marele filozof materialist,sustine ca ,,Universul este infinit deoarece nu a fost creat de vreo fiinta oarecare''. Pentru filozoful din Abdera, credinta in zei a aparut ca urmare a ignorantei si fricii oamenilor. In vechime, considera el, oamenii ,,observand fenomenele ceresti cum sunt: tunetul, fulgerul, aproprierea stelelor, eclipsele de soare si de luna s-au ingrozit si au presupus ca vinovati de toate acestea sunt zeii''.
In epoca urmatoare, cea elenista cel mai reprezentativ ganditor a fost Epicur, care in distrugatoarea filipice indreptate contra religiei si zeilor, denunta inconstienta credintei in lumea de dincolo si atragea atentia ca teama de divinitate este o povara apasatoare. Treptat, Olimpul pierde din ,,sfintenia'' sa si divinitatile cu care mintea omeneasca il populasera se raspandeau in negurile neantului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu