In general am o viata tare plictisitoare. De cele mai multe ori chiar ma gandesc daca merita traita o astfel de viata insa exact cand ma intreb parca “poc” ma loveste de undeva si incepe distractia.
De pilda, cand ma gandeam ca ar fi timpul sa traiesc si eu ca omul care merge incet spre 30 de ani, alaturi de o femeie cu capul pe umeri, iata ca am intalnit-o pe Margareta mea (cu drag ii zic asa dupa romanul Maestrul si Margareta) si iata ca acum sunt ca un om insurat.
Cand ma gandeam ca imi trebuie un loc de munca, iata ca un prieten bun si-a deschis o firma si m-a facut partener cu o parte din profit. Si tot asa. Acestea insa nu sunt intamplari ciudate. Sunt doar uimitoare. Caci, ma gandesc eu, la urma urmei viata iti cam da tot ceea ce ii ceri, insa toate la timpul potrivit. Iar cand ma gandeam ca mi se strica patul si abia mai putem dormi pe el, iata ca primi unul cadou, de la nu stiu ce matusa care face nu stiu ce pomana unui frate de-al ei decedat cu ceva vreme in urma. Nu cunosc traditiile, insa nu pot decat sa spun: multumesc destin si lume, ca v-ati amintit de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu