Prima bicicleta

Imi amintesc foarte putin de prima bicicleta pe care am avut-o. Stiu ca era de fapt o tricicleta din aceea cu roti ajutatoare si mai stiu ca nu era deloc Pegas-ul acela frumos, verde sau rosu, pe care il vedeam la prietenii de varsta mea in copilarie. Mai stiu ca nu era o tricicleta noua, pentru ca avea o sa din blanita sau plus, nu mai retin exact, care era initial bej, dar care atunci cand mi-a adus-o tata parea murdara. 

Stiu ca am fost dezamagita si nu intelegeam de ce nu pot avea si eu ce aveau prietenii mei. Am plans si imi amintesc ca nu a fost o zi prea placuta, insa in cele din urma am iesit cu bicicleta pe-afara, cu tata, care ma ajuta sa ma tin pe ea. Pentru ca nu era la fel ca a prietenilor mei eu ma simteam altfel, dar nu in sensul bun, ci diferit in sens rau (am uitat sa spun ca si in copilaria mai mica, atunci cand toti vecinii de la bloc aveau sanii obisnuite, din lemn, eu aveam un bob galben din plastic, care li se parea alor mei mai dragut si mai comod, desi nu era genul de sanie cu care sa ma pot distra alaturi de prieteni pe derdelus…). Cu toate astea, copiilor de la bloc le-a placut bicicleta mea si m-am simtit si eu mai bine vazand aprecierea lor. Una peste alta, am acceptat tricicleta si am acceptat sa ma plimb cu ea cateva ture in jurul blocului, insa niciodata nu am considerat-o a mea si niciodata nu am reusit sa o transform intr-o “jucarie” cu care sa ies cu placere afara. Ca atare, la foarte putin timp dupa, tata a dat-o inapoi celui de la care o imprumutase probabil sau cumparase la un pret mai mic (nici acum nu ii stiu povestea exacta, pentru ca am urat-o…). Dupa care a venit anul cu revolutia, lucrurile incepusera sa mearga foarte prost, nimeni nu se mai gandea la biciclete si la distractii pentru copii, apoi parintii mei au divortat, in goana anilor eu am crescut si nu am mai avut nicio bicicleta.

Pana la 18 ani, cand mi-am luat prima mea bicicleta (de fapt, a fost un cadou) pe care am iubit-o, cinstit-o si adorat-o si pe care o coboram si o urcam in brate in fiecare zi de la etajul trei si cu care mergeam oriunde, de la cursuri, la serviciu, in Herastrau sau la o bere cu prietenii.