Eu am evitat intotdeauana sa imi cert copilul pe strada. Indiferent cat de tare m-a enervat, mi-am pastrat cumparul si am preferat sa rezolvam problema acasa. Ii explic frumos ce a gresit si o pun la colt. Poate nu functioneaza intotdeauna, dar macar nu o cert si nu o bruschez pe strada.
De ce spun asta? Fiindca nu o data am vazut pe strada sau in parc mame care isi certau sau loveau copiii. Si mie se pare foarte nasol sa faci asa ceva. Eu stiu ce inseamna sa te faca mama sa te simtit aiurea pe strada. De fiecare data cand ceva din ce faceam nu ii conveanea, ma certa indiferent de locul in care eram. E adevarat ca evita sa ma certe de fata cu musafirii. Zilele trecute cand am iesit la plimbare, am vazut o mama cu doi copii. Unul era destul de marisor, iar celalalt era abia in carucior. Si urla ca o disperata la copilul din carucior. De parca micutul saracul intelegea ce ii zice mama lui. Alta data tot in parc, o mama crizata rau, s-a apucat sa urle la fiica ei in plin parc. Fata se juca in nisip, iar mama nu voia ca sa stea acolo. Cand intr-un final copila a venit la apelul mamei, , aceasta japs, o palma peste cap! Mi s-a parut foarte urat. Mamele ca mamele, dar bunicile, care dau in nepoti, mi se pare si mai trist. Bunica mea niciodata nu m-a lovit. Poate doar asa in joaca. Insa nu o data am vazut pe strada bunici, sau poate erau bonele, nu am de unde sa stiu, care tot asa plesneau copiii din diferite motive.
Pai, ce facem aici? Ne descarcam frustrarile pe copii? Daca ai chef sa te bati cu cineva, alege-ti o persoana pe masura ta. Nicidecum o mogaldeata, care nu se poate apara.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu