In liceu, desi am fost la profil de filologie, ni s-au schimbat profesorii de romana si engleza pe banda rulanta. Nu am avut un profesor care sa reziste mai mult de un an. Prima profa, cea care ne-a preluat intr-a 9-a, a intrat in concediu de maternitate. A venit unul care se credea mare profesor si el nu ne punea sa citim nici macar chestiile esentiale pentru bac. O sa va descurcati voi la bac. Si ne-am descurcat, fiecare cum a putut. Sigur, nu datorita lui ne-am luat noi bacul. Dar sa trecem peste aceasta introducere seaca, si sa ajungem la singura profa care ne faceam efectiv sa dormim la orele de romana.
Daca nu ma insel eram in clasa a 11-a, si ne-a adus directorul o fosta profesoara, care pe vremuri era super severa. Umplea catalogul de 2 si 3, lasa repetenti, corigenti. In fine. Insa, bag seama, durerile vietii, au facut-o sa nu ii mai pese de nimic. Dupa ce ne-a predat cateva ore, nu prea mai avea chef. Asa ca efectiv povestea, despre lectie. De fapt soptea. Ca eu eram in banca a doua si de abia o auzeam. Musai sa amintesc de faptul ca era obsedata, indragostita, naiba stie, de Eminescu. Indiferent ce se intampla, cand te scotea la raspuns te intreba inevitabil din Eminescu. Pana atunci l-am iubit, de atunci nu mi-am mai dorit sa citesc, aud si sa ascult Eminescu.
Baietii stateau in ultima banca, as always :). Stiu ca la un moment dat unul dintre ei, isi taia unghiile la picioare, isi facea pedichiura cum se zice. In timpul orei, in timp ce profa isi preda lectia. Un altul venea la ore, isi trantea ghiozdanul in banca si se punea la somn. La inceput am crezut ca doar sta, dar omul dormea pe bune. Mereu avea cate o urma de la banca pe fata. Semn ca dormea adanc. Si nu il condamn, fiindca erau tare plictisitoare orele de romana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu