Oracolele, parte din copilarie

Voi a-ti avut oracol, pe vremea cand erati la scoala? Eu stiu ca am avut. Desi nu era la fel de impopotonat ca cele ale colegelor meele. Era mult mai simplu si dupa mine mai frumos. Imi pare rau ca nu l-am pastrat si sa il fi luat cu mine la intalnirea de 10 ani. Era frumos sa vedem care ce a scris, si cum s-au schimbat mentalitatile  lor de atunci.
 
Am avut si in generala un oracol din asta, cu intrebari, care acuma mi se par, puerile, atunci mi se pareau foarte interesante. Aveam intrebari de la cele mai simple, la cele mai complicate: ce culoare iti place? Asta intra la categoria simpla si se ajungea treptat la: cum il cheama pe gagicul tau? Evident ca la asta nu prea raspundea nimeni. Dar era frumos, sa vezi ce iti scriau, ce amintiri iti lasau. Erau poezii specifice pentru treaba asta, toata lumea le stia. Azi, chiar nu imi mai amintesc nici una, spre rusinea mea. Si se mai faceau si cateva desene, care mai de care mai frumoase. Fiecare posesor al desenului se semna, sa fie sigur ca il recunosti. Si mai iti indoiau si foaia tare frumos la caiet si scriau secret. Mie partea aia mi se parea cea mai interesanta. Am avut si in liceu unul, dar l-am pierdut, nu stiu ce am facut cu el. Si da, ati citit bine, in liceu. Si mie mi se parea ca o sa se rada de mine, dar multora dintre colegi chiar, le-au suras ideea. Numai ca habar nu am ce s-a intamplat cu el. L-am pierdut, in mod clar ca nu il mai gasesc. Oricum, noroc cu Facebook-ul ca mai gasesc cate o posatre cu poze dintr-un oracol strain si imi revin in minte tot felul de amintiri din perioada copilariei mele dragi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu