Omul emblema

Suntem creati dintr-un filigran de virtute, intr-o structura intima si complexa a omenirii. Suntem semetia parintilor nostrii, ce dintr-o constiinta civica ne-au invatat ca ajutorul este o normalitate si ca in orice moment ar trebui sa ne oprim si sa observam cand oamenii din jurul nostru sunt in impas. Viata timpului nostru sta agatata intr-o parcare aglomerata, intr-o lenjerie de pat somnoroasa, pe genunchiul curiozitatii, dar mai presus de toate sta agatata in ceea ce facem si ceea ce traim.

Omul modern este o emblema a inflatiei de vedetism ce cu celeritate urca pe scara sociala fara a se uita in jur si fara a lua in calcul smerenia sau simplitatea. Daca Adam si Eva ar fi dormit seara intr-o lenjerie de pat satinata si nu pe un asternut de frunze sub marul ispititor, ar fi fost lesne de inteles cine partineste evolutia. Pe de alta parte, omul emblema este cel care poarta zeci de conversatii cu amurgul, bate pe umeri ploaia si nu uita ca sub talpi poarta spiritul creativ si elementul locomotor al vointei intruchipate in milioane de celule nervoase plenare.

Daca lumea ar fi fost populata numai din roboti, probabil ar fi fost mai simpla, caci ar fi iesit din ecuatie somnul cu acea lenjerie de pat ademenitoare, truda pentru a planta florile atat de frumoase si placut mirositoare, emotia unei intalniri surprinzatoare intre privirile a doi oameni, filosofiile interminabile despre rostul vietii.

Este cert ca omul nu poate fi inlocuit, caci implinirea scopului propriei existente nu se poate face printr-o inteligenta rece, calculata, fara sentiment si intuitie. Marea armonie nu este cererea judecatii insa presupune posibilitatea de a discerne intre bine si rau, intre alb si negru, intre iluzie si adevar. Echilibrul ideal pare a fi insa, o societate simplista, in care oamenii nu mai sunt un mecanism complex de existente, cu intrebari nelimitate, ci emblema omului modern fara dreptul la o parere.  

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu