Ce placut este mersul pe bicicleta! Este relaxant si in acelasi timp
util. Pe de-o parte ne atingem scopul de a ne deplasa dintr-un loc in
altul, iar pe de alta mai facem si putina miscare, binevenita in tot
amalgamul acesta al sedentarismului. Cat de placut este sa pedalezi
intr-un ritm constant, fara a fi la intrecere cu vreo persoana anume,
cat sa te simti confortabil. Vantul suiera usor pe langa urechi, parul
se lasa mangaiat si rasfirat. Parca toata lumea este a noastra. Ca sa nu
mai pomenesc de faptul ca este un mijloc de locomotie care nu polueaza
si te ajuta sa te strecori mai usor prin aglomeratia orasului. Dar aici
apare un mic semn de intrebare: chiar este atat de grozav sa ne deplasam
cu bicicleta prin oras, inlocuind curentele mijloace de transport? In
oras, sau cel putin in Bucuresti, idilica plimbare pe bicicleta se poate
transforma intr-o experienta neplacuta.
In primul rand nu avem infrastructura necesara.
Bucurestiul nu este pregatit pentru a fi asaltat de oameni care se deplaseaza pe biciclete. Benzile destinate biciclistilor sunt insuficiente. De fapt acestea chiar pot fi numite benzi pentru biciclisti? Mie mi se pare ca sunt mai degraba niste linii trasate pe trotuarul si asa inexistent ori blocat de masini parcate alandala. Daca nu avem nici parcari pntru atutoturisme, pentru ca asa-zisele parcari sunt tot niste linii albe desenate pe asfalt, atunci unde sa fie instalate pistele pentru biciclete? De asemenea apar situatii tragicomice in care pistele trasate se opresc intr-un stalp, dovedind excesul de zel al autoritatilor, ori cazul in care pietonii merg nestingheriti pe spatiul destinat bicicletelor, facand din aceasta activitatea o adevarata “desfatare”.
Mersul pe carosabil - o adevarata aventura
Desigur ca in Bucuresti a te deplasa cu bicicleta implica neaparat accesul pe benzile autoturismelor si slalomul printre acestea. Nu este cea mai fericita varianta. O buna parte dintre conducatorii auto considera ca doar lor li se cuvine sa foloseasca acel spatiu si se enerveaza la culme pe oricare intrus cu bicicleta. Nervii lor sunt intinsi la maximum datorita aglomeratiei de la orele de varf, astfel incat nu mai era nevoie de “inca unul” pe care sa-l fereasca. Dar nu putem sa dam intotdeauna vina doar pe conducatorii auto pentru ca unii biciclisti isi au si ei partea lor de vina. Exista si indivizi care considera ca utilizarea bicicletei le confera privilegiul de a avea prioritate in fata masinilor sau chiar a pietonilor. Astfel se incadreaza pe banda fara a tine cont ca vin dintr-o directie in care semaforul arata culoarea rosie, taind calea brusc, dar cu gratie, soferului care circula regulamentar, ori nu dau prioritate pietonului aflat pe zebra, astfel incat individul, care in prealabil a obtinut permisiunea de a traversa din partea unui autovehicul, se vede nevoit sa se fereasca din calea biciclistului care il atentioneaza nervos, sunand energic din clopotel.
Realitatea urbana la noi este departe de a fi ideala si linistita, asemanandu-se mai degraba cu o jungla in care scapa cine poate, iar mersul pe bicicleta oricat de frumos ar fi el imbracat in hainele ecologiei si beneficiilor pentru sanatate, momentan are si numeroase minusuri.
In primul rand nu avem infrastructura necesara.
Bucurestiul nu este pregatit pentru a fi asaltat de oameni care se deplaseaza pe biciclete. Benzile destinate biciclistilor sunt insuficiente. De fapt acestea chiar pot fi numite benzi pentru biciclisti? Mie mi se pare ca sunt mai degraba niste linii trasate pe trotuarul si asa inexistent ori blocat de masini parcate alandala. Daca nu avem nici parcari pntru atutoturisme, pentru ca asa-zisele parcari sunt tot niste linii albe desenate pe asfalt, atunci unde sa fie instalate pistele pentru biciclete? De asemenea apar situatii tragicomice in care pistele trasate se opresc intr-un stalp, dovedind excesul de zel al autoritatilor, ori cazul in care pietonii merg nestingheriti pe spatiul destinat bicicletelor, facand din aceasta activitatea o adevarata “desfatare”.
Mersul pe carosabil - o adevarata aventura
Desigur ca in Bucuresti a te deplasa cu bicicleta implica neaparat accesul pe benzile autoturismelor si slalomul printre acestea. Nu este cea mai fericita varianta. O buna parte dintre conducatorii auto considera ca doar lor li se cuvine sa foloseasca acel spatiu si se enerveaza la culme pe oricare intrus cu bicicleta. Nervii lor sunt intinsi la maximum datorita aglomeratiei de la orele de varf, astfel incat nu mai era nevoie de “inca unul” pe care sa-l fereasca. Dar nu putem sa dam intotdeauna vina doar pe conducatorii auto pentru ca unii biciclisti isi au si ei partea lor de vina. Exista si indivizi care considera ca utilizarea bicicletei le confera privilegiul de a avea prioritate in fata masinilor sau chiar a pietonilor. Astfel se incadreaza pe banda fara a tine cont ca vin dintr-o directie in care semaforul arata culoarea rosie, taind calea brusc, dar cu gratie, soferului care circula regulamentar, ori nu dau prioritate pietonului aflat pe zebra, astfel incat individul, care in prealabil a obtinut permisiunea de a traversa din partea unui autovehicul, se vede nevoit sa se fereasca din calea biciclistului care il atentioneaza nervos, sunand energic din clopotel.
Realitatea urbana la noi este departe de a fi ideala si linistita, asemanandu-se mai degraba cu o jungla in care scapa cine poate, iar mersul pe bicicleta oricat de frumos ar fi el imbracat in hainele ecologiei si beneficiilor pentru sanatate, momentan are si numeroase minusuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu