Rasturnarile economice au creat parvenitismului o actualitate acuta. Declasarile in sus si in jos se precipita in anii acestia cu o profunzime cataclismala.
imbogatirea prin ea insasi nu are alt efect decat sa dea omului putinta sa saza in altfel de casa, sa poarte alte haine, sa frecventeze alte cafenele si spectacole, sa vaza alte locuri decat acelea care ii erau impuse de saracie. Toate aceste inca nu insemneaza stramutare de clasa.
Trebuie o speciala ambitie si deosebite interese pentru ca omul sa inceapa a se trudi ca sa se vare intr-o clasa al carei prestigiu il imbata. Mi se pare ca se poate constata, spre lauda multor imbogatiti de razboi, ca se multumesc sa consume bunatatile care le-au devenit accesibile, ramanand cu totul curati de orice arzatoare ambitie sociala. De aceea parvenitismul propriu-zis este mai interesant, poate, in epoci de prefaceri relativ calme decat in vremi de prabusiri catastrofale.
La noi, dupa alarma din 1907, clasele cele mai de sus au inceput, cu oarecare sistema, sa manifeste un interes foarte cordial catre micii burghezi intelectuali, cu preferinta accentuata pentru acei de origine rurala. Rostul acestei miscari este evident destul: trebuia imblanzita si pe cat se poate fermecata - macar indirect, prin odraslele ei orasenizate - o clasa care se dovedea a fi interesanta in grad ingrijorator. La organizarea acestei cochetarii sociale au servit bine oarecare idei sentimentale ale traditionalismului istoric: cele doua clase, taranii si boierii, au parfum de vechime, poarta pecetea pitoreasca a trecutului departat si lesne poetizabil. Efectele sociale ale acestui flirt intre clase nu se pot arata in scurt. Probabil ca el a facut sa se nasca si fortifice in sufletele acelor mici burghezi intelectuali sentimente conservatoare. Oamenii tineri de aceasta categorie sociala sunt natural impresionabili pentru prestigiul exterior, estetic oarecum, al clasei boieresti, si lesne ademeniti chiar de cea mai slaba atentie gratioasa din partea acesteia. in mica burghezie, in intelectualii si mai ales in intelectualele acestei paturi, simtul de clasa este prin excelenta nestabil.
Dezorientarea si clatinarea care constituie starea psihica a parvenitului se produc acolo grabnic si intens.
SPERIAT este o vorba romaneasca de o minunata ciudatenie, care arata pipait fizionomia celor social dezorientati. Alegerea acestui cuvant cu inteles foarte viguros nu poate fi o intamplare. Este vulgara vorba ca societatea noastra, sub influenta irezistibila a unor civilizatii straine, a sarit dintr-odata mai multe trepte istorice, in loc sa paseasca incet de pe una pe cealalta, cum ar fi fost sanatos sa fie. Dar nu se observa de ajuns, mi se pare, ca aceasta saritura a dat societatii noastre, in total, caracter de parvenit fata de societatile straine care - au SPERIAT-o. S-a format la noi, pe urma acestei sarituri istorice, intre altele, un parvenitism politic si cultural: unii voiau ca Romania sa fie numaidecat o Franta ori o Belgie, altii o Prusie, altii, mai putini, poate chiar o Anglie. Alaturi cu aceste bovarisme politice s-a nascut un parvenitism exterior, de mutra, de vorba si de port; au aparut astfel si apar inca romani-francezi, romani-englezi - acestia toti sunt, neaparat, mai mult ori mai putin speriati, desi capacitatea noastra de imitatie e in adevar respectabila.
Parvenitismul acesta al culturii noastre fata de alte culturi a sporit si complicat pe acel intern, de clasa, foarte energic si fara de asta; parvenitul era silit sa copieze si mutrele unei clase nationale si formele unei culturi straine.
Distanta sociala si morga par sa fie la noi mai nesigur accentuate ori cu mai putina consecventa si sistema decat in alte societati. Circulatia intre paturi, ori chiar contrabanda sociala au fost poate mai libere decat aiurea. Pastrarea stricta a distantei sociale este probabil si o chestie de vechime, de descendenta foarte constienta si de datini; si putine lucruri din viata noastra sufleteasca se arata sa fie vechi, sa aiba prestigiul trecutului departat. si aci se vor fi simtind efectele sariturii de care vorbeam.
Iar sferele de sus, si cele de mai sus, continua astazi, din motive prea evidente, sa fie dispuse democratic, ceea ce creeaza o foarte frumoasa armonie intre cei de jos, cari se ghiontuiesc ca sa se vare, si cei de sus, cari au interes sa primeasca. Sa primeasca totdeauna astfel, incat cel care intra sa simta ca ramane, intr-un anume grad, pe dinafara.
Acei cari se vara in clasa considerata ca cea mai de sus, fara sa aiba legaturi de sange cu dansa, raman, orice ar face, totdeauna la usa sau pe aproape. Drept vorbind, sfortarile parvenitului semnifica negarea principiului claselor nobiliare, adica negarea idealului dupa care tocmai umbla el cu limba scoasa. Omul fara simt de clasa este o caricatura cu deosebire mizerabila si stricatoare de apetit. Romanul trebuie sa o fi vazut in exemplare si numeroase si monumentale, pentru ca sa gaseasca o asa stralucita si surprinzatoare aplicatie participiului speriat.
Ooh, ce-i minunatia asta de text? Al cui?
RăspundețiȘtergere