Destul de deprimant.

 Singurul motiv real pentru a face bani, pe lume, e acela de a-ţi părăsi slujba. Nu există nici un altul, nici o altă motivaţie intrinsecă şi reală a îmbogăţirii, în afara libertăţii de a dispune în chip total de timpul şi de viaţa ta.
       Şi totuşi, după ce fac bani, majoritatea acestor inşi intră în ‘afaceri’, în meremetiseli şi complicaţii de tot soiul, care le agită în continuare zilele. Altfel spus, îşi inventează o nouă slujbă care îi ia locul celeilalte. De parcă sclavia ar fi o maladie ereditară. Nu există probabil spaimă mai mare decât aceea de a te găsi singur în faţa timpului, a întrebărilor care îl însoţesc şi a vieţii tale. Facultatea de a pierde timpul cu sens e surprinzător de rară; mai este întâlnită la moştenitorii marilor familii, o lume reclusivă şi ea. Cred că nu există oameni mai aproape de filozofie ca aceşti sibariţi, care se mulţumesc să piardă timpul bucurându-se de o existenţă plenar liberă, deci plenar îngrijorătoare. De aia şi destinele lor sunt atât de interesante, de melancolice, şi nimeni, cu excepţia lui Fitzgerald, n-a reuşit satisfăcător să intre acolo pentru a descrie ce se întâmplă cu adevărat.

       De la amorul ca destin la amorul ca intricaţie. Destul de deprimant.
       De la o vreme, tot mai mulţi se pomenesc întrebându-se ce-a mai rămas din mitul iubirii, redutabil totuşi vreme de aproape un mileniu. Istoric, antropologic, biologic, acoperirea lui în real e într-adevăr tot mai palidă. Inventat de femei pentru a uita că destinul lor e acela ca o brută să se aşeze peste ele şi să le marcheze teritorial, în modul cel mai propriu, mitul iubirii era menit să sublimeze un pic din dezolarea realului. Nu mai e perpetuat azi decât de această jumătate din umanitate – revistele de femei, melodramele, refrenele pop, moda ca fashion, publicitatea, comerţul: sunt cam ultimele baricade. Realmente tot restul lumii – şi ce e mai uimitor: tinerii – au abandonat mitul în favoarea realului.
       Mai există un fel de inerţie moale, plăcută, a mistificării eficiente, vizibilă mai ales în cărţile-poveste, unde se întâmplă ceva pentru că preferăm să nu spunem că nu se întâmplă nimic, acele cărţi ‘cuviincioase, care respectă tot timpul cu smerenie iluziile’ (V. Woolf). Dar încă nu s-a scris despre asta cu adevărat.
       (La mijloc e, poate, sentimentul violent al singurătăţii.)

       Tristeţea unei limbi provinciale, în formare. Inşi care cred că se spune ‘din cauza’ când sensul e conotat negativ (cauzalitatea pare o negativitate) şi ‘datorită, mulţumită, graţie’ când e pozitiv…, care cred că există ‘cacofonii’, şi se feresc şcolăreşte de ele… O tristă cultură de institutori asistă, inerţial, prin pătura medie, avatarurile unei limbi parcă făcută să dispară, prea tânără şi nestructurată pentru academism, imprecisă juridic, prea informală şi nesemnificativă cultural ca să fi apucat să exprime ceva în corul general. Formarea naţiunii a fost oare prea târzie? Am făcut Unirea înaintea Italiei, dar limba lor era deja structurată de sute de ani. Ce fel de limbă vorbim, ce a fost acel secol XIX? Toate aceste limbi-dialecte din Balcan, formalizate târziu, cu gramatici pulbere, aşchii dintr-o sumedenie de trunchiuri necunoscute, fără o şansă reală la istorie, la afirmare, la străpungerea universalului măcar o singură dată, de care e imposibil să spui ce destin vor avea în melting-pot-ul viitor, rezervaţie amerindiană sau pură dispariţie…

       Douăzeci de ani, şi limitele corpului politic Europa au rămas şi acum nedefinite; cultural, ideologic, până şi geografic. Refuz inexplicabil. Fie şi numai ideea de frontieră pare azi un scandal. Bine, dar cum ai un ‘înăuntru’ câtă vreme nu ai un ‘în afară’? Mister tulburător, de care ne propunem să ne ocupăm mai târziu.

       În revistele literare, fotografiile alese de redactori să ilustreze câştigarea Nobel-ului arată un Llosa dezgustător, rânjind vulgar sau cu o expresie arogantă, suficientă, afectată. Iar articolele sunt jubilatorii. Biete reviste literare, triste cuiburi de scriitori rataţi, lume cenuşie de o deznădejde medie, de o speranţă medie, de un entuziasm mediu, de un destin nul.

       Lesbienele sunt foarte entuziasmate de filmele porno cu pederaşti. Sunt mai excitate de acel sex de două ori mai brutal şi mai sadic, lucru relativ bizar. Ca şi când acolo există o parte a masculinului la care n-ar fi dispuse să renunţe, iar ca să le rămână suportabilă, o drapează în familiaritatea homosexualităţii.

       Cum deosebeşti o întrebare de o simplă interogaţie? – Lucrurile stau aşa. Când n-ai răspunsuri, sau numai răspunsuri parţiale care se complică şi se tot ramifică în faţa ta, eşti în prezenţa unei întrebări. Dacă ai rapid răspunsuri, las-o baltă: nu e nicăieri nici o întrebare.

       Cât de puţine perechi întâlneşti pe stradă. Aşa de mulţi oameni mergând separat, mâncând singuri în restaurant, plimbându-se singuri, singuri în maşină, singuri pe drum. Mai există apoi grupul: cel de acelaşi sex. Bărbaţi discutând nimic, apoi femei, luându-le locul, discutând nimic. Şi iarăşi pietonii singuri.
       Simţi, în mod obscur, că ăsta e în fond adevărul.

Un comentariu:

  1. Bidding Web Directory - Rank Top Directory Submission
    Bid Directory Site - Get Quality One Way Link From SEO Optimized Online
    Buy Link in Bid web directory - Bid directory with Bid for Link Position
    Bid link for higher ranking - Buy Link for your index - Bid for higher ranking and placement
    Link Bidding Directory - Highly SEO and search engine friendly link bidding directory
    Premium Bid Directory - Bid links Directory
    Bid link for best rank - Bid for highest ranking in this Top Bid Directory.
    Friendly and Direct Bid Directory - Bidding For Web Directory Position
    Bid Link Friendly Web Directory Friendly and Direct Bid Directory - Bidding For Web Directory Position
    Quality Links Sales Directory - Friendly Bid Directory - Bid Web Directory
    High Quality Bidding Web Directory - Permanent Link From Bidding Directory
    Bid for LinkBidding Directory Ranking and Position

    RăspundețiȘtergere