Port ochelari de mai bine de 10 ani. Asa ma simt de ciudat fara ei, parca as fi dezbracata. Deja am ajuns sa cunosc toti medicii oftalmologi din oras. Ba chiar m-am imprietenit cu una dintre ele. Toata familia mea a ajuns sa umble la ea. Prima oara, cand am auzit ca trebuie sa port ochelari am plans o saptamana. Mi se parea un vis urat. Si apoi, cand am vazut cum arat cu ochelari m-am suparat ingrozitor de tare. Am fost diagnosticata cu miopie. Pe atunci habar nu aveam ce inseamna aia. Doar ca ochelarii mei sunt cu minus. Azi, insa, as da orice sa imi pot face operatie la ochi, sa scap de ei. M-am obisnuit cu ochelarii, insa uneori as vrea sa pot scapa de ei. Sa nu mai trebuiasca sa imi pun ochelarii pe nas in secunda in care ma trezesc dimineata. Plus ca daca doamne fereste mi se sparg, imi trebuie o caruta de bani sa-mi fac altii. Tocmai fiindca am dioptrii mari, costa mult sa mi-i schimb. Am si avantaje, prin faptul ca sunt mioapa. Am nascut prin cezariana. Asta e cel mai important dintre ele. :)))). Apoi, la scoala am fost scutita de la sport. Fara ochelari nu puteam face sport. Asa ca din clasa a 11-a nu am mai facut sport.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu