Am citit de multe ori aceasta fraza: depresia este boala secolului in care traim. Am vazut si multe studii care spun ca depresia va fi cauza principala a mortalitatii, depasind in timp, in statistici, bolile cardio-vasculare, care fac acum cele mai multe victime. Mi se parea neverosimila aceasta ipoteza, acum cativa ani, pentru ca ma gandeam ca depresia este totusi o boala care se poate vindeca usor, daca cel care sufera de aceasta afectiune isi doreste acest lucru. Dar, de fapt, aici e problema, ca multi dintre noi nu cauta tratament, pentru ca depresia este o boala perfida.
Se instaleaza lent si mult timp e confundata cu o stare de tristete si tristetea e normala in viata pe care o traim, nu? Stresul face parte din viata noastra zilnic si, pana la urma, nu exista viata fara momente grele, asa ca multi dintre noi excludem din start ca am putea suferi de depresie si ca am avea astfel nevoie de ajutor specializat. Mai mult, depresia si afectiunile psihice, in general, nu sunt niste boli despre care sa vorbim in gura mare, pentru ca inca avem impresia ca sunt ”rusinoase” sau ca ni se va pune instantaneu eticheta de ”nebun” de catre cei ”sanatosi”. Cati oameni nu ati intalnit care inca raspund, atunci cand cineva ii sfatuieste sa mearga la psiholog: ”nu sunt nebun, nu am de ce sa merg la psiholog”. Si nu mai vorbesc despre psihiatru, care e un fel de bau-bau al oamenilor ”normali”.
Spuneam mai devreme ca depresia este o afectiune perfida si spun asta pentru ca depresia incepe printr-o stare de tristete, care insa nu se manifesta pe tot parcursul timpului. Daca depresia ar fi dintr-o data, daca s-ar instala cu toate simptomele ei, ar fi un semnal de alarma pentru cel care ar suferi de aceasta afectiune. Dar depresia se instaleaza in timp, astfel ca momentele de tristete, de zbucium sufletesc, de intrebari, de neliniste alterneaza cu momente de bucurie sau aparenta bucurie, astfel ca omul nu poate spune clar ca sufera de depresie, pentru ca iata, are si momente bune, are si zile bune. Cand zilele bune dispar de tot sau sunt in numar mult mai mic decat cele proaste, ”suferindul” a ajuns sa se obisnuiasca cu aceasta stare, asa ca din nou ii este greu sa spuna ca sufera de depresie si sa admita ca are nevoie de ajutor. In plus, noua ni se pare ca cerand ajutor pentru o boala a sufletului si a mintii inseamna ca suntem automat niste oameni slabi si numai de asta nu mai avem nevoie, sa spunem despre noi ca suntem si slabi, atunci cand oricum spunem atat de multe lucruri urate despre noi insine cand suferim de depresie: suntem urati, suntem ratati, suntem prosti, suntem incapabili.
Trebuie insa sa intelegem ca depresia chiar este o boala si ca nu este nicio rusine sa ne tratam de aceasta boala exact asa cum facem pentru orice alta boala sau afectiune. Mereu spun oamenilor, care refuza sa caute ajutor specializat in aceasta problema, ca atunci cand sufera de o banala raceala, iau imediat tratament, atunci cand ii doare ceva se trateaza sau se duc la doctor, de ce nu ar trebui sa faca la fel si cand simt ca ii doare sufletul? E acelasi lucru. Cand simti ca nu mai ai autocontrol in viata ta, cand simti ca tristetea ti-a devenit a doua piele, cand vezi ca zilele in care zaci, fara sa te doara ceva concret, sunt din ce in ce mai dese, cand nu te mai bucura nimic, cand simti ca nu mai ai nimic, desi aparent, sau pentru cei din jur, ai tot ce iti trebuie, cand simti ca nu mai poti gasi niciun motiv sa te trezesti dimineata, inseamna ca esti in depresie si ca trebuie sa faci ceva. Sau ai vrea cumva sa dai dreptate statisticienilor, care spun ca depresia va fi boala cu cea mai mare rata de mortalitate?
Nu cred. Asa ca nu astepta sa ajungi pe buza prapastiei pentru a cere ajutor, pentru ca cei slabi nu sunt cei care vor sa se faca bine si care fac tot ce le sta in putinta pentru asta, cei slabi sunt cei care nu au curajul sa admita ca ii doare sufletul si ca au nevoie de ajutor. Cei slabi sunt cei care se izoleaza de lume si care abandoneaza lupta cu viata si cu ei insisi. Da, viata e o lupta, dar cei curajosi sunt cei care lupta in fiecare zi pentru a fi fericiti, nu cei care renunta, crezand ca e normal sa fii nefericit intr-o societate ca a noastra si intr-o viata plina de stres, lipsuri si necazuri. Depresia chiar este boala acestui secol, dar sta in puterea noastra, a fiecaruia dintre noi, sa schimbam aceasta realitate, sa un mare ”nu” intre ”chiar” si ”este”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu