Cum sa fii un lider mai bun

Nu multi sunt lideri innascuti. Majoritatea liderilor isi asuma responsabilitatea pentru formarea lor in lupta pentru eficienta. Fie ca invata din intelepciunea altora sau obtin perspective din experienta personala, un lider eficient se remarca prin ceea ce face, nu ceea ce stie.

Luand in considerare cateva stiri de afaceri am descoperit care sunt calitatile unui lider adevarat si ce trebuie sa faca pentru o mai buna eficienta. Iata cateva sfaturi despre cum sa fii un lider mai bun:

Tine-ti promisiunile


Niciodata sa nu faci promisiuni pe care nu esti sigur ca poti sa le duci la indeplinire. Nimic nu iti distruge credibilitatea mai repede decat o promisiune incalcata.

Pastrarea unor promisiuni poate fi, uneori, o provocare, pentru ca acest angajament iti dezvolta disciplina si integritatea. Practica acest lucru cu, copiii tai dar si cu, colegii.

Imbraca-te bine pentru a influenta


Imbracamintea nu impresioneaza, ci influenteaza. Asta inseamna ca trebuie sa te asiguri ca aspectul tau fizic este in concordanta cu brand-ul personal si profesional. Incepe prin a te intreba cum un lider cu aspiratiile tale ar trebui sa apara in fata altora.

Si nu te limita doar la tine. Aplica acest lucru si in compania la care lucrezi. Asigura-te ca masinile firmei sunt mereu curate si ingrijite, dar tine cont si de costumatia angajatilor. Nu trebuie neaparat sa poarte costum, dar trebuie sa reprezinte firma cat mai bine cu putinta.

Trateaza-ti echipa asa cum te astepti ca ei sa trateze clientii


Solicita-ti echipa sa fie politicoasa cu clientii. Fiind lider poti sa ai impactul asta asupra lor. Fii politicos si la fel vor fi si ei in discutiile cu clientii. Modul in care tratezi oamenii este un barometru pentru toata lumea din echipa ta.

Spune-le periodic: "Ce pot face pentru a te ajuta?" Vei observa ca vor fi mult mai deschisi in discutiile cu tine si mult mai degajati in discutiile cu clientii.

Arata-ti angajamentul pentru dezvoltarea personala


Exista in cele din urma doua moduri pentru a-ti dezvolta afacerea: creste si va creaste si echipa ta. Asa cum tu si echipa ta va imbunatatiti comportamentul, asa si nivelurile de servicii si eficienta operationala va creste.

Recomanda-le angajatilor o serie de carti care ii vor ajuta sa isi imbunatateasca performatele proofesionale. Odata cu asta, recompenseaza-i prin mici atentii si vei vedea cum compania pe care o detii incepe sa inregistreze o crestere semnificativa.

Intreaba, mai degraba, decat sa astepti feedback


Unii lideri reactionează la sugestiile nesolicitate ca la o critica si pierd oportunitatea de a invata. Pentru angajatii tai, oferirea feedback-ului este uneori o propunere riscanta. Nu intreba angajatii ceea ce le place sau displace la tine tine. Vei obtine informații mai bune prin a intreba: "In opinia ta, ce as putea face pentru a deveni un lider mai eficient?" Daca cineva spune ca ar fi mai eficient daca ai comunica mai clar, cere un exemplu, astfel incat sa intelegi despre ce vorbeste.
Luand in considerare toate aceste sfaturi, care dintre aceste actiuni le vei lua in calcul mai intai, ca sa te antrenezi pentru a fi un lider mai bun?

Oracolele, parte din copilarie

Voi a-ti avut oracol, pe vremea cand erati la scoala? Eu stiu ca am avut. Desi nu era la fel de impopotonat ca cele ale colegelor meele. Era mult mai simplu si dupa mine mai frumos. Imi pare rau ca nu l-am pastrat si sa il fi luat cu mine la intalnirea de 10 ani. Era frumos sa vedem care ce a scris, si cum s-au schimbat mentalitatile  lor de atunci.
 
Am avut si in generala un oracol din asta, cu intrebari, care acuma mi se par, puerile, atunci mi se pareau foarte interesante. Aveam intrebari de la cele mai simple, la cele mai complicate: ce culoare iti place? Asta intra la categoria simpla si se ajungea treptat la: cum il cheama pe gagicul tau? Evident ca la asta nu prea raspundea nimeni. Dar era frumos, sa vezi ce iti scriau, ce amintiri iti lasau. Erau poezii specifice pentru treaba asta, toata lumea le stia. Azi, chiar nu imi mai amintesc nici una, spre rusinea mea. Si se mai faceau si cateva desene, care mai de care mai frumoase. Fiecare posesor al desenului se semna, sa fie sigur ca il recunosti. Si mai iti indoiau si foaia tare frumos la caiet si scriau secret. Mie partea aia mi se parea cea mai interesanta. Am avut si in liceu unul, dar l-am pierdut, nu stiu ce am facut cu el. Si da, ati citit bine, in liceu. Si mie mi se parea ca o sa se rada de mine, dar multora dintre colegi chiar, le-au suras ideea. Numai ca habar nu am ce s-a intamplat cu el. L-am pierdut, in mod clar ca nu il mai gasesc. Oricum, noroc cu Facebook-ul ca mai gasesc cate o posatre cu poze dintr-un oracol strain si imi revin in minte tot felul de amintiri din perioada copilariei mele dragi.

Omul emblema

Suntem creati dintr-un filigran de virtute, intr-o structura intima si complexa a omenirii. Suntem semetia parintilor nostrii, ce dintr-o constiinta civica ne-au invatat ca ajutorul este o normalitate si ca in orice moment ar trebui sa ne oprim si sa observam cand oamenii din jurul nostru sunt in impas. Viata timpului nostru sta agatata intr-o parcare aglomerata, intr-o lenjerie de pat somnoroasa, pe genunchiul curiozitatii, dar mai presus de toate sta agatata in ceea ce facem si ceea ce traim.

Omul modern este o emblema a inflatiei de vedetism ce cu celeritate urca pe scara sociala fara a se uita in jur si fara a lua in calcul smerenia sau simplitatea. Daca Adam si Eva ar fi dormit seara intr-o lenjerie de pat satinata si nu pe un asternut de frunze sub marul ispititor, ar fi fost lesne de inteles cine partineste evolutia. Pe de alta parte, omul emblema este cel care poarta zeci de conversatii cu amurgul, bate pe umeri ploaia si nu uita ca sub talpi poarta spiritul creativ si elementul locomotor al vointei intruchipate in milioane de celule nervoase plenare.

Daca lumea ar fi fost populata numai din roboti, probabil ar fi fost mai simpla, caci ar fi iesit din ecuatie somnul cu acea lenjerie de pat ademenitoare, truda pentru a planta florile atat de frumoase si placut mirositoare, emotia unei intalniri surprinzatoare intre privirile a doi oameni, filosofiile interminabile despre rostul vietii.

Este cert ca omul nu poate fi inlocuit, caci implinirea scopului propriei existente nu se poate face printr-o inteligenta rece, calculata, fara sentiment si intuitie. Marea armonie nu este cererea judecatii insa presupune posibilitatea de a discerne intre bine si rau, intre alb si negru, intre iluzie si adevar. Echilibrul ideal pare a fi insa, o societate simplista, in care oamenii nu mai sunt un mecanism complex de existente, cu intrebari nelimitate, ci emblema omului modern fara dreptul la o parere.  

Ora de romana in liceu

In liceu, desi am fost la profil de filologie, ni s-au schimbat profesorii de romana si engleza pe banda rulanta. Nu am avut un profesor care sa reziste mai mult de un an. Prima profa, cea care ne-a preluat intr-a 9-a, a intrat in concediu de maternitate. A venit unul care se credea mare profesor si el nu ne punea sa citim nici macar chestiile esentiale pentru bac. O sa va descurcati voi la bac. Si ne-am descurcat, fiecare cum a putut. Sigur, nu datorita lui ne-am luat noi bacul. Dar sa trecem peste aceasta introducere seaca, si sa ajungem la singura profa care ne faceam efectiv sa dormim la orele de romana.
 
Daca nu ma insel eram in clasa a 11-a, si ne-a adus directorul o fosta profesoara, care pe vremuri era super severa. Umplea catalogul de 2 si 3, lasa repetenti, corigenti. In fine. Insa, bag seama, durerile vietii, au facut-o sa nu ii mai pese de nimic. Dupa ce ne-a predat cateva ore, nu prea mai avea chef. Asa ca efectiv povestea, despre lectie. De fapt soptea. Ca eu eram in banca a doua si de abia o auzeam. Musai sa amintesc de faptul ca era obsedata, indragostita, naiba stie, de Eminescu. Indiferent ce se intampla, cand te scotea la raspuns te intreba inevitabil din Eminescu. Pana atunci l-am iubit, de atunci nu mi-am mai dorit sa citesc, aud si sa ascult Eminescu.
 
Baietii stateau in ultima banca, as always :). Stiu ca la un moment dat  unul dintre ei, isi taia unghiile la picioare, isi facea pedichiura cum se zice. In timpul orei, in timp ce profa isi preda lectia. Un altul venea la ore, isi trantea ghiozdanul in banca si se punea la somn. La inceput am crezut ca doar sta, dar omul dormea pe bune. Mereu avea cate o urma de la banca pe fata. Semn ca dormea adanc. Si nu il condamn, fiindca erau tare plictisitoare orele de romana.